divide (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIVÍDE, divíd, vb. III.
Tranz. și
refl. (Numai la
prez.) A (se) împărți, a (se) diviza. – Din
lat. dividere.divide (Dicționar de neologisme, 1986)DIVÍDE vb. III. tr., refl. A (se) împărți, a (se) diviza. [P.i.
divíd. / < lat., it.
dividere].
divide (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)divíde (divíd, -ís), vb. – A împărți, a diviza.
Lat. dividere (
sec. XIX). Mai puțin folosit decît dubletul
diviza, vb., din
fr. diviser. –
Der. dividend, s. n., din
fr. dividende, germ. Dividenden; indivis, adj.;
divizibil, adj.;
indivizibil, adj.;
divizibilitate, s. f.;
divizi(un)e, s. f.;
divizionar, adj.;
divizor, s. n.;
subdivizi(un)e, s. f., din
fr.divide (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIVÍDE vb. tr., refl. a (se) împărți, a (se) fragmenta, a (se) diviza. (< lat.
dividere)
divide (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)divíde (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. divíd (nu se folosește la timpurile trecute,
ger.,
part.)
divide (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)divide v.
1. a împărți:
a divide o moștenire; 2. a face o diviziune:
a divide 6 prin 2.divide (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIVÍDE, divíd, vb. III.
Tranz. și
refl. (Numai la
prez.) A (se) împărți, a (se) diviza. —
Din lat. dividere.