distrofie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISTROFÍE, distrofii, s. f. Stare patologică constând în alterarea structurii unui țesut, a unui organ, a unui sistem sau a organismului, în urma tulburărilor de nutriție. – Din
fr. dystrophie.distrofie (Dicționar de neologisme, 1986)DISTROFÍE s.f. (
Med.) Stare patologică constând în dezorganizarea nutriției țesuturilor sau a organelor. ♦ Tulburare de nutriție cronică la sugari. [Gen.
-iei. / < fr.
dystrophie, cf. gr.
dys – dificil,
trophe – hrană].
distrofie (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISTROFÍE s. f. 1. leziune organică, tisulară sau glandulară, având la bază tulburări metabolice. 2. boală cronică de nutriție la sugari. (< fr.
dystrophie)
distrofie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)distrofíe s. f.,
art. distrofía, g.-d. art. distrofíei; pl. distrofíi, art. distrofíiledistrofie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISTROFÍE, distrofii, s. f. Stare patologică constând în alterarea structurii unui țesut, a unui organ, a unui sistem sau a organismului, în urma tulburărilor de nutriție. — Din
fr. dystrophie.