distrofic - explicat in DEX

distrofic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISTRÓFIC, -Ă, distrofici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține distrofiei, privitor la distrofie. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de distrofie. – Din fr. dystrophique.

distrofic (Dicționar de neologisme, 1986)
DISTRÓFIC, -Ă adj., s.m. și f. (op. eutrofic) (Suferind) de distrofie. [< fr. dystrophique].

distrofic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISTRÓFIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de distrofie. (< fr. dystrophique)

distrofic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
distrófic adj. m., s. m., pl. distrófici; adj. f., s. f. distrófică, pl. distrófice

distrofic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISTRÓFIC, -Ă, distrofici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține distrofiei, privitor la distrofie. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de distrofie. — Din fr. dystrophique.