disforie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISFORÍE s. f. (
Med.) Tulburare a dispoziției (
3) manifestată printr-o stare (penibilă) de tristețe și frică, însoțită uneori de iritabilitate extremă și de agresivitate. – Din
fr. dysphorie.disforie (Dicționar de neologisme, 1986)DISFORÍE s.f. Tulburare a dispoziției caracterizată prin tristețe profundă și nemulțumire de sine. [< fr.
dysphorie].
disforie (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISFORÍE s. f. tulburare a dispoziției caracterizată prin tristețe profundă și nemulțumire de sine. (< fr.
dysphorie)
disforie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISFORÍE s. f. (
Med.) Tulburare a dispoziției (
3) manifestată printr-o stare (penibilă) de tristețe și frică, însoțită uneori de iritabilitate extremă și de agresivitate. — Din
fr. dysphorie.