disfazie - explicat in DEX

disfazie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISFAZÍE s. f. (Med.) Afazie. – Din fr. dysphasie.

disfazie (Dicționar de neologisme, 1986)
DISFAZÍE s.f. (Med.) Tulburare a vorbirii; dificultate la vorbit. V. afazie. [Gen. -iei. / < fr. dysphasie, cf. gr. dys – dificil, phasis – vorbire].

disfazie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISFAZÍE s. f. afazie. (< fr. dysphasie)

disfazie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
disfazíe s. f., art. disfazía, g.-d. disfazíi, art. disfazíei

disfazie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISFAZÍE s. f. (Med.) Afazie. — Din fr. dysphasie.