descentralizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESCENTRALIZÁRE, descentralizări, s. f. Acțiunea de
a descentraliza și rezultatul ei; autonomie administrativă acordată organelor locale. –
V. descentraliza.descentralizare (Dicționar de neologisme, 1986)DESCENTRALIZÁRE s.f. Acțiunea de a descentraliza și rezultatul ei; lărgire a puterii administrative a organelor locale. [<
descentraliza].
descentralizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)descentralizáre s. f.,
g.-d. art. descentralizắrii; pl. descentralizắridescentralizare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)descentralizare f. sistemă de a lua puterii centrale administrațiunea afacerilor locale.
descentralizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESCENTRALIZÁRE, descentralizări, s. f. Acțiunea de
a descentraliza și rezultatul ei.
1. Sistem de organizare și de conducere întemeiat pe autonomie, puterea de decizie aparținând autorităților locale.
2. Transferare în afara centrelor urbane supraaglomerate a unor unități industriale, comerciale sau a unor servicii. —
V. descentraliza.