descentrare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESCENTRÁRE, descentrări, s. f. Acțiunea de
a (se) descentra. –
V. descentra.descentrare (Dicționar de neologisme, 1986)DESCENTRÁRE s.f. Faptul de a (se) descentra. [<
descentra].
descentrare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*descentráre s. f.,
g.-d. art. descentrắrii; pl. descentrắridescentrare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESCENTRÁRE, descentrări, s. f. Acțiunea de
a (se) descentra. —
V. descentra.