cărăbușel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂRĂBUȘÉL, cărăbușei, s. m. Insectă dăunătoare din ordinul
coleopterelor, asemănătoare cu cărăbușul, dar mai mică și mai păroasă decât acesta (
Rhizotrogus solstitialis). –
Cărăbuș +
suf. -el.cărăbușel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cărăbușél s. m.,
pl. cărăbușéi, art. cărăbușéiicărăbușel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂRĂBUȘÉL, cărăbușei, s. m. Insectă dăunătoare din ordinul coleopterelor, asemănătoare cu cărăbușul, dar mai mică și mai păroasă decât acesta
(Rhizotrogus solstitialis). — Cărăbuș +
suf. -el.