cărăbuș - explicat in DEX

cărăbuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂRĂBÚȘ, cărăbuși, s. m. Insectă coleopteră foarte dăunătoare, de culoare castanie, cu elitrele dure, care apare pe la începutul lunii mai și se hrănește cu frunzele arborilor (iar larva ei, cu rădăcinile unor plante); găinușă, gândac-de-mai (Melolontha melolontha). – Carab[aș] (rar folosit, „oaie cu botul negru” < tc.) + suf. -uș.

cărăbuș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂRĂBÚȘ, cărăbuși, s. m. Insectă coleopteră de culoare roșiatică, cu elitrele dure, care apare pe la începutul lunii mai; se hrănește cu frunzele arborilor (iar larva cu rădăcinile diferitelor plante) și este foarte dăunătoare (Melolontha vulgaris). – Din carab[aș] (rar folosit) + suf. -uș.

cărăbuș (Dicționaru limbii românești, 1939)
cărăbúș m. (indirect d. lat. scarabéus [sard. l. carrabusu, fr. escarbot] d. vgr. skarábeios, skárabos și kárabos). Un fel de gîndac măricel castaniŭ numit și scărăbuș și găinușă (melolontha vulgaris). Se nutrește cu frunze și cauzează marĭ pagube plantațiunilor, maĭ ales larva luĭ, care trăĭește supt pămînt.

cărăbuș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cărăbúș s. m., pl. cărăbúși

cărăbuș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cărăbuș m. 1. gândac frumos, negru lucitor, ale cărui larve cauzează cele mai mari pagube agriculturei, mâncând rădăcinile plantelor (Melolontha). [Cf. albanește KARABAȘĂ].

cărăbuș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂRĂBÚȘ, cărăbuși, s. m. Insectă coleopteră foarte dăunătoare, de culoare castanie, cu elitrele dure, care apare pe la începutul lunii mai și se hrănește cu frunzele arborilor (iar larva ei, cu rădăcinile unor plante); găinușă, gândac-de-mai (Melolontha melolontha). — Carab[aș] (rar folosit, „oaie cu botul negru” < tc.) + suf. -uș.