coroborare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COROBORÁRE, coroborări, s. f. Acțiunea de
a corobora și rezultatul ei. –
V. corobora.coroborare (Dicționar de neologisme, 1986)COROBORÁRE s.f. Acțiunea de a corobora și rezultatul ei; confirmare, sprijinire. [<
corobora].
coroborare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coroboráre s. f.,
g.-d. art. coroborắrii; pl. coroborắricoroborare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COROBORÁRE, coroborări, s. f. Acțiunea de
a corobora și rezultatul ei. —
V. corobora.