corobora - explicat in DEX

corobora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COROBORÁ, coroborez, vb. I. Tranz. A întări, a sprijini, a da putere, a consolida; a confirma. – Din fr. corroborer, lat. corroborare.

corobora (Dicționar de neologisme, 1986)
COROBORÁ vb. I. tr. A întări, a consolida; a sprijini. [< fr. corroborer, cf. lat. corroborare < cum – cu, robur – putere].

corobora (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COROBORÁ vb. tr. a întări, a confirma, a sprijini. (< fr. corroborer, lat. corroborare)

corobora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coroborá (a ~) vb., ind. prez. 3 coroboreáză

corobora (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COROBORÁ, coroborez, vb. I. Tranz. (Livr.) A întări, a sprijini, a da putere, a consolida; a confirma. — Din fr. corroborer, lat. corroborare.

coroborà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
coroborà v. 1. a face mai viguros, a fortifica organele; 2. fig. a sprijini, a confirma.