corobeață - explicat in DEX

corobeață (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COROBEÁȚĂ, corobețe, s. f. (Reg.) Măr pădureț. – Et. nec.

corobeață (Dicționaru limbii românești, 1939)
corobeáță f., pl. ețe (cp. cu scoroambă și coricov). Trans. Un fruct (porumbă, orĭ măr pădureț?): nutrindu-se cu zmeură, mure, alune, fragĭ, jir, ghinde, corobețe și rădăcinĭ (Ret. 5, 18).

corobeață (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
corobeáță (reg.) s. f., g.-d. art. corobéței; pl. corobéțe

corobeață (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
corobeață f. Tr. măr pădureț. [V. coroabă].

corobeață (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COROBEÁȚĂ, corobețe, s. f. (Reg.) Măr pădureț. — Et. nec.