cornurele (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORNURÉLE s. n. pl. Colțisoare, unghiulețe. –
Corn1 +
suf. -urele.cornurele (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cornuréle s. n. pl.cornurele (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORNURÉLE s. n. pl. Colțișoare, unghiulețe. —
Cornuri (
pl. lui
corn1) +
suf. -ele.