cornut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORNÚT, -Ă, cornuți, -te, adj. 1. (Și substantivat,
f.) (Animal) Care are coarne.
2. Cu coarne mari, bine dezvoltate.
3. Compus: (
Bot.)
secară-cornută = cornul-secarei,
v. corn1 (
I 9). –
Lat. cornutus.