convers - explicat in DEX

convers (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONVÉRS, -Ă, converși, -se, adj. (Despre judecăți, raționamente) Al cărui subiect poate fi transformat în atribut sau invers, fără a schimba sensul judecății sau a altera adevărul ei. – Din fr. converse, lat. conversus.

convers (Dicționar de neologisme, 1986)
CONVÉRS, -Ă adj. (Despre judecăți, raționamente) Al cărui subiect poate fi transformat în atribut sau invers fără a schimba sensul judecății sau a altera adevărul ei. [Cf. lat. conversus, fr. convers].

convers (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONVÉRS¹, -Ă adj. 1. (despre judecăți, raționamente) al cărui subiect poate fi transformat în atribut, sau invers, fără a schimba sensul judecății sau a altera adevărul ei. 2. (bot.; despre organe) îndreptat, întors spre... (< fr. convers, lat. conversus)

convers (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONVÉRS², -Ă adj. (despre călugări) folosit la treburile gospodărești (în mănăstire). (< fr. convers, lat. conversus)

convers (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
convérs adj. m., pl. convérși; f. convérsă, pl. convérse

convers (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONVÉRS, -Ă, converși, -se, adj. (Despre judecăți, raționamente) Al cărui subiect poate fi transformat în atribut sau invers, fără a schimba sensul judecății sau a altera adevărul ei. — Din fr. converse, lat. conversus.