convergent - explicat in DEX

convergent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONVERGÉNT, -Ă, convergenți, -te, adj. Care converge. ◊ Lentilă convergentă = lentilă convexă care adună într-un singur focar razele care o străbat. ♦ (Mat.; despre un șir infinit de numere) Care tinde către un anumit număr finit, numit limită. – Din fr. convergent, lat. convergens, -ntis.

convergent (Dicționar de neologisme, 1986)
CONVERGÉNT, -Ă adj. Care converge, care se îndreaptă către același centru. ◊ Lentilă convergentă = lentilă cu proprietatea de a strânge într-un singur focar razele care o străbat. ♦ (Mat.; despre un șir infinit de numere) Care tinde către un anumit număr finit, numit limită. [Cf. fr. convergent, it. convergente].

convergent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONVERGÉNT, -Ă adj. care converge. ♦ lentilă ~ă = lentilă care strânge într-un focar razele ce o străbat. ◊ (mat.; despre un șir infinit de numere) care tinde către un anumit număr finit (limită); (despre serii) la care șirul sumelor parțiale este convergent. (< fr. convergent, lat. convergens)

convergent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*convergént, -ă adj. (lat. convérgens, -éntis). Care converge: raze convergente. Adv. În mod convergent.

convergent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
convergént adj. m., pl. convergénți; f. convergéntă, pl. convergénte

convergent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
convergent a. care converge.

convergent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONVERGÉNT, -Ă, convergenți, -te, adj. Care converge. ◊ Lentilă convergentă = lentilă convexă care adună într-un singur focar razele care o străbat. ♦ (Mat.; despre un șir infinit de numere) Care tinde către un anumit număr finit, numit limită. — Din fr. convergent, lat. convergens, -ntis.