converge (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONVÉRGE, pers. 3
convérge, vb. III.
Intranz. A se îndrepta spre același punct,
fig. spre același scop. – Din
fr. converger, lat. convergere.converge (Dicționar de neologisme, 1986)CONVÉRGE vb. III. intr. A tinde, a se îndrepta către un centru comun, către același punct, (
fig.) către același scop. [P.i.
convérg. / < fr.
converger, it., lat.
convergere].
converge (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONVÉRGE vb. intr. a se îndrepta către același punct, către același scop. (< fr.
converger, lat.
convergere)
converge (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)convérge (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. convérg, imperf. 3
sg. convergeá; conj. prez. 3
să conveárgă (nu se folosește la timpurile compuse cu
part.)
converge (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)converge v.
1. a tinde către acelaș punct;
2. fig. a tinde către aceiaș țintă:
toate uneltirile noastre converg către aceiaș scop.converge (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONVÉRGE, convérg, vb. III.
Intranz. A se îndrepta spre același punct,
fig. spre același scop. — Din
fr. converger, lat. convergere.