cobăit - explicat in DEX

cobăit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COBĂÍT, -Ă, cobăiți, -te, adj. (Reg.; despre oameni) Care nu este bun de nimic; mocăit, ticăit. – Cf. cobe.

cobăit (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
cobăít s.n. (reg.) țipăt cobitor.

cobăit (Dicționaru limbii românești, 1939)
cobăít, -ă adj. (d. cobie). Nord. Bolnav de cobie. Fig. Iron. Bleg, moleșit: băĭat cobăit.

cobăit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cobăít (reg.) adj. m., pl. cobăíți; f. cobăítă, pl. cobăíte

cobăit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cobăit a. 1. Mold. care are cobea (vorbind de găini); 2. bolnăvicios, care tot tușește: băiat cobăit și leneș CR.

cobăit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COBĂÍT, -Ă, cobăiți, -te, adj. (Reg.; despre oameni) Care nu este bun de nimic; mocăit, ticăit. — Cf. c o b e.