cobai (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COBÁI, cobai, s. m. Mic mamifer rozător, folosit în medicină pentru experiențe de laborator
(Cavia porcellus). ♦
P. gener. Orice animal care servește pentru experiențe de laborator;
fig. subiect de experimentare. – Din
fr. cobaye.cobai (Dicționar de neologisme, 1986)COBÁI s.m. Mamifer rozător foarte prolific, folosit mai ales în experiențele de biologie. ♦ (
Fig.) Obiect al unei experiențe, ființă supusă unei experimentări. [< fr.
cobaye, cf. sud-americ.
cobayo].
cobai (Marele dicționar de neologisme, 2000)COBÁI s. m. 1. mamifer rozător foarte prolific, folosit în experiențele de laborator. 2. (fam.) persoană care servește ca obiect al unei experiențe. (< fr.
cobaye)
cobai (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cobái (rozător)
s. m.,
pl. cobáicobai (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COBÁI, cobai, s. m. Mic mamifer rozător, folosit în medicină pentru experiențe de laborator
(Cavia porcellus). ♦
P. gener. Orice animal care servește pentru experiențe de laborator;
fig. subiect de experimentare. — Din
fr. cobaye.cobaĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*cobáĭ m., pl. tot așa (fr.
cobaye, d. ispano-americanu
cobayo). Un animal rozător mare cît un purcel de curînd născut și foarte întrebuințat de fiziologĭ la experiențele lor (
cavia cobaya).
cobaì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cobaì v. Mold. a geme ca o cobe:
cobea în aer cobăiește.