cataligă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)catalígă (-gi), s. f. – Picioroange. –
Var. (
Mold.)
catalică, cătălig(ă), catarig(ă), cătărig(ă), etc. –
Cătărig, s. m. (
înv., tînăr, adolescent). Origine incertă. Este posibil să fie vorba de o creație expresivă,
cf. Graur,
BL, IV, 97; însă nu este sigur că originea sa trebuie căutată în
rom. În general se pune legătură cu
bg. katerjaga „scară” (DAR; Candrea;
cf. Bogrea,
Dacor., IV, 812, unde se explică și legătura semantică între „articulație, picior” și „tînăr”). Mai ușor ar fi să plecăm de la
sb. kotrig „articulație”,
koturige „felie”; în acest caz ar fi cuvînt identic cu
cătărigi (
var. cotoroage),
s. f. pl. (piftie din picioare de porc), pe care DAR îl consideră cuvînt diferit; și probabil și de la
cotonoage, s. f. pl. (picioare, labe), cu
der. cotonogi, vb. (a bate). –
Der. (
înv.)
cătărigie, s. f. (adolescență).