cataleptic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CATALÉPTIC, -Ă, cataleptici, -ce, adj. Privitor la catalepsie, de catalepsie; atins de catalepsie. – Din
fr. cataleptique, lat. catalepticus.cataleptic (Dicționar de neologisme, 1986)CATALÉPTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Lovit) de catalepsie. [Cf. fr.
cataleptique].
cataleptic (Marele dicționar de neologisme, 2000)CATALÉPTIC, -Ă adj., s. m. f. (lovit) de catalepsie. (< fr.
cataleptique, lat.
catalepticus)
cataleptic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CATALÉPTIC, -Ă, cataleptici, -e, adj. Privitor la catalepsie, de catalepsie; atins de catalepsie. –
Fr. cataleptique (
lat. lit. catalepticus).
cataleptic (Dicționaru limbii românești, 1939)*cataléptic, -ă adj. (vgr.
kata-leptikós. V.
epi-, pro- și
si-leptic).
Med. De catalepsie:
stare cataleptică. Supus catalepsii:
persoană cataleptică. Subst.
Un cataleptic.cataleptic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cataléptic (de catalepsie)
adj. m.,
pl. cataléptici; f. cataléptică, pl. catalépticecataleptic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cataleptic a. atins de catalepsie.
cataleptic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CATALÉPTIC, -Ă, cataleptici, -ce, adj. Privitor la catalepsie, de catalepsie; atins de catalepsie. — Din
fr. cataleptique, lat. catalepticus.