cardinal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARDINÁL, -Ă, cardinali, -e, adj.,
s. m. I. Adj. Principal, esențial, fundamental. ◊
Punct cardinal = fiecare dintre cele patru direcții principale ale orizontului, care ajută la determinarea poziției unui punct de pe glob.
Numeral cardinal = numeral care exprimă un număr întreg abstract sau un număr determinat de obiecte, ființe etc.
II. S. m. Titlu din ierarhia bisericii catolice, purtat de înalții demnitari care alcătuiesc consiliul papei și dintre care se alege noul papă; persoană care poartă acest titlu. ♦ (Adjectival; în sintagma)
Roșu cardinal = roșu purpuriu. – Din
fr. cardinal, lat. cardinalis.cardinal (Dicționar de neologisme, 1986)CARDINÁL s.m. Înalt prelat care face parte din colegiul care alege pe papă; principe al bisericii catolice. ♦ (
adj.)
Roșu cardinal = roșu-purpuriu. [< fr.
cardinal].
cardinal (Dicționar de neologisme, 1986)CARDINÁL, -Ă adj. Principal, fundamental, esențial. ◊
Punct cardinal = fiecare dintre cele patru direcții principale după care se determină poziția unui punct de pe glob;
numeral cardinal = numeral care exprimă un număr întreg abstract sau un număr determinat de obiecte, de ființe etc. //
s.n. (
Mat.) Număr care exprimă o cantitate; număr natural. [< fr.
cardinal, it.
cardinale, cf. lat.
cardinalis – principal].
cardinal (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARDINÁL1 s. m. I. prelat care ocupă cea mai înaltă funcție în ierarhia bisericii catolice, după papă. ◊ (adj.) roșu-~ = roșu-purpuriu. II. mică pasăre cântătoare din America, cu penajul de un roșu-aprins, cu negru în jurul ciocului galben. (< fr.
cardinal)
cardinal (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARDINÁL2, -Ă I.
adj. principal, fundamental, esențial. ♦ punct ~ = fiecare dintre cele patru direcții principale după care se determină poziția unui punct de pe glob; numeral ~ = numeral care exprimă un număr întreg, abstract sau un număr determinat de obiecte, ființe etc. II. s. n. (mat.) număr care exprimă o cantitate. (< fr.
cardinal, lat.
cardinalis)
cardinal (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARDINÁL1, cardinali, s. m. Titlu din ierarhia bisericii catolice, purtat de înalții demnitari care alcătuiesc consiliul papei și care aleg noul papă; persoană care poartă acest titlu. ♦ (Adjectival, în
expr.)
Roșu cardinal = roșu-purpuriu. –
Fr. cardinal (
lat. lit. cardinalis).
cardinal (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARDINÁL2, -Ă, cardinali, -e, adj. Principal, esențial, fundamental. ◊
Punct cardinal = fiecare dintre cele patru direcții principale ale orizontului, care ajută la determinarea poziției unui punct pe glob.
Numeral cardinal = numeral care exprimă un număr întreg abstract sau un număr determinat de obiecte, ființe etc. –
Fr. cardinal (
lat. lit. cardinalis).
cardinal (Dicționaru limbii românești, 1939)*cardinál, -ă adj. (lat.
cardinalis, d.
cárdo, cárdinis, țîțînă, balama). Principal, de frunte.
Virtuțĭ cardinale, justiția, prudența, temperanța și forța.
Puncte cardinale, nordu, vestu, sudu și estu.
Număr și numeral cardinal, care arată numaĭ raportu cantitațiĭ [!] față de unitate, ca
unu, doĭ, treĭ ș. a. S. m. Prelat care face parte din colegiu papal, compus din 70 de membri. Un fel de pasăre roșie din America de Nord.
cardinal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cardinál1 adj. m.,
pl. cardináli; f. cardinálă; pl. cardinálecardinal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cardinál2 s. m.,
pl. cardináli