cardinalat - explicat in DEX

cardinalat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CARDINALÁT s. n. (Rar) Demnitatea de cardinal (II). – Din fr. cardinalat, lat. cardinalatus.

cardinalat (Dicționar de neologisme, 1986)
CARDINALÁT s.n. Demnitate de cardinal. [Cf. fr. cardinalat, it. cardinalate].

cardinalat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CARDINALÁT s. n. 1. demnitatea de cardinal¹ (I). 2. colegiu al cardinalilor. (< fr. cardinalat, lat. cardinalatus)

cardinalat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CARDINALÁT s. n. (Rar) Demnitatea de cardinal. – Fr. cardinalat (lat. lit. cardinalatus).

cardinalat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cardinalát n., pl. e (lat. bisericesc cardinalatus). Demnitatea de cardinal (prelat).

cardinalat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cardinalát (rar) s. n.

cardinalat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CARDINALÁT s. n. (Rar) Demnitatea de cardinal (II). — Din fr. cardinalat, lat. cardinalatus.