carabinierăCARABINIÉRĂ, carabiniere, s. f. Verigă metalică de dimensiuni reduse, având o clapetă cu deschidere spre interior, folosită ca element de legătură la asigurarea alpiniștilor în coardă în timpul escaladei.
carabinieră (Dicționar de neologisme, 1986)CARABINIÉRĂ s.f. Carabină (
2). [Pron.
-ni-e-. / cf. germ.
Karabinier(heken)].
carabinieră (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARABINIÉRĂ s. f. carabină (2). (< germ.
Karabinier /haken/)
carabinieră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*carabiniéră (-ni-e-) s. f.,
g.-d. art. carabiniérei; pl. carabiniérecarabinieră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARABINIÉRĂ, carabiniere, s. f. Carabină (
2). — Din
germ. Karabiner (haken).