carabină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARABÍNĂ, carabine, s. f. 1. Pușcă (cu țeava ghintuită) mai scurtă și mai ușoară decât pușca obișnuită.
2. Cârlig închis prin intermediul unui arc, care se fixează la extremitatea unui lanț sau a unei curele pentru a prinde de el diferite obiecte.
3. Cârlig pentru cablu fixat cu un dispozitiv care permite rotirea ușoară a cablului. – Din
fr. carabine.