capabil - explicat in DEX

capabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAPÁBIL, -Ă, capabili, -e, adj. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Care este în stare, care are posibilitatea de a săvârși ceva; apt pentru ceva. ♦ înzestrat, valoros, destoinic. – Din fr. capable, lat. capabilis.

capabil (Dicționar de neologisme, 1986)
CAPÁBIL, -Ă adj. Înzestrat; destoinic; valoros. ♦ Apt, potrivit, în stare de a face ceva. [Cf. fr. capable].

capabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAPÁBIL, -Ă adj. 1. înzestrat; destoinic; valoros. ◊ apt, potrivit, în stare de a face ceva. 2. (jur.) care are capacitate civilă. (< fr. capable, lat. capabilis)

capabil (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAPÁBIL, -Ă, capabili, -e, adj. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Care este în stare, care are posibilitatea de a săvârși ceva; apt pentru ceva. ♦ Înzestrat, valoros, destoinic. – Fr. capable (lat. lit. capabilis).

capabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
capábil, -ă adj. (fr. capable, mlat. capabilis, d. capax. V. încap). Care poate cuprinde, în care încape. Fig. Care poate face un lucru: corabie capabilă de o lungă călătorie, om capabil să-l ajute, să-l ucidă pe altu, capabil de crimă. Inteligent, abil: om capabil. Jur. Căruĭa-ĭ permite legea: minoriĭ nu-s capabili să testeze (saŭ de a testa).

capabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
capábil adj. m., pl. capábili; f. capábilă, pl. capábile

capabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
capabil a. 1. care are dispozițiuni: capabil de a reuși; 2. vrednic, inteligent: om capabil; 3. Jur. care posedă capacitate: capabil de a testa.

capabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAPÁBIL, -Ă, capabili, -e, adj. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Care este în stare, care are posibilitatea de a săvârși ceva; apt pentru ceva. ♦ Înzestrat, valoros, destoinic. — Din fr. capable, lat. capabilis.