capă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÁPĂ, cape, s. f. 1. Pelerină (scurtă) de blană sau de stofă. ◊
Expr. De capă și spadă = (despre filme, opere literare etc.) de aventuri cu multe dueluri, înfruntări violente etc.
2. Dispozitiv de protecție aplicat la mașini, ferăstraie etc. pentru a preîntâmpina accidentele.
3. (
Mar.) Orientare a unei nave pentru a rezista unui timp neprielnic, cu vânt foarte puternic. – Din
fr. cape.