bivoliță - explicat in DEX

bivoliță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÍVOLIȚĂ, bivolițe, s. f. Femela bivolului. ♦ Epitet dat unei femei grase, dizgrațioase, nesimțite. [Acc. și: bivolíță] – Din bg. bivolica.

bivoliță (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BIVOLIȚĂ (‹ bg.) s. f. Femela bivolului. Dă o producție de lapte redusă (500-600 l anual), dar cu un conținut ridicat de grăsime (8%).

bivoliță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BÍVOLIȚĂ, bivolițe, s. f. Femela bivolului. ♦ Fig. Epitet dat unei femei grase, dizgrațioase, insensibile. – Bg. bivolica.

bivoliță (Dicționaru limbii românești, 1939)
bívoliță f., pl. e (d. bivol; bg. tot așa). Femela bivoluluĭ. – În nord -líță.

bivoliță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bívoliță s. f., g.-d. art. bívoliței; pl. bívolițe

bivoliță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bivoliță f. femeiușca bivolului, dă un lapte mai gros decât al vacei.

bivoliță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÍVOLIȚĂ, bivolițe, s. f. Femela bivolului. ♦ Epitet dat unei femei grase, dizgrațioase, nesimțite. — Din bg. bivolica.