bivolar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIVOLÁR, bivolari, s. m. Păzitor al unei cirezi de bivoli. –
Bivol +
suf. -
ar.bivolar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BIVOLÁR, bivolari, s. m. Păzitor al unei cirezi de bivoli. – Din
bivol +
suf. -ar.bivolar (Dicționaru limbii românești, 1939)bivolár m. (d.
bivol; bg. tot așa). Păzitor de bivolĭ:
celebriĭ bivolarĭ aĭ Gĭurgĭuluĭ.bivolar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bivolár (rar)
s. m.,
pl. bivoláribivolar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bivolar m. păzitor de bivoli.
bivolar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIVOLÁR, bivolari, s. m. (Rar) Păzitor al unei cirezi de bivoli. —
Bivol +
suf. -ar.