becar - explicat in DEX

becar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BECÁR, becari, s. m. Semn grafic pe portativ care, anulând un bemol sau un diez anterior, indică revenirea la tonul natural al unei note muzicale. – Din fr. bécarre.

becar (Dicționar de neologisme, 1986)
BECÁR s.m. (Muz.) Semn care, pus înaintea unei note, anulează un diez sau un bemol anterior, redând notei tonul natural. [< fr. bécarre, cf. b – semn pentru nota si, carré – pătrat].

becar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BECÁR s. m. accident muzical care, pus înaintea unei note, anulează un diez sau un bemol. (< fr. bécarre)

becar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BECÁR, becari, s. m. Semn muzical care anulează un bemol sau un diez anterior și redă notei tonul natural. – Fr. bécarre.

becar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*becár m. și n., pl. e și urĭ (fr. bécarre, d. it. bequadro, adică „B pătrat”). Muz. Un semn care arată c’o notă e adusă al sunetu eĭ primitiv anulînd bemolu saŭ diezu precedent.

becar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
becár s. m., pl. becári

becar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
becar n. Muz. semn pus înaintea unei note ce fuse ridicată sau scăzută cu un semi-ton, spre a-i reda tonul natural (= fr. bécarre).

becar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BECÁR, becari, s. m. Semn grafic pe portativ care, anulând un bemol sau un diez anterior, indică revenirea la tonul natural al unei note muzicale. — Din fr. bécarre.