arbitrarietate (Dicționarul explicativ al limbii române, 1984 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARBITRARIETÁTE s. f. Situație arbitrară, aspect arbitrar. [
Pr.:
-ri-e] – Din
arbitrar.arbitrarietate (Dicționar de neologisme, 1986)ARBITRARIETÁTE s.f. v.
arbitraritate.
arbitrarietate (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARBITRARIETÁTE s. f. atitudine, procedeu arbitrar; samavolnicie. (< it.
arbitrarietà)
arbitrarietate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arbitrarietáte (-bi-tra-ri-e-) s. f.,
g.-d. art. arbitrarietắții