apoteozare - explicat in DEX

apoteozare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APOTEOZÁRE, apoteozări, s. f. Acțiunea de a apoteoza. [Pr.: -te-o-] – V. apoteoza.

apoteozare (Dicționar de neologisme, 1986)
APOTEOZÁRE s.f. Acțiunea de a apoteoza; zeificare, divinizare. [< apoteoza].

apoteozare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APOTEOZÁRE, apoteozări, s. f. Acțiunea de a apoteoza. [Pr.: -te-o-].

apoteozare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apoteozáre (rar) (-te-o-) s. f., g.-d. art. apoteozắrii; pl. apoteozắri

apoteozare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APOTEOZÁRE, apoteozări, s. f. Acțiunea de a apoteoza. [Pr.: -te-o-] — V. apoteoza.