apoteotic - explicat in DEX

apoteotic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APOTEÓTIC, -Ă, apoteotici, -ce, adj. (Rar) De apoteoză, care constituie o apoteoză. [Pr.: -te-o-] – Apote[oză] + suf. -otic (după hipnoză – hipnotic).

apoteotic (Dicționar de neologisme, 1986)
APOTEÓTIC, -Ă adj. (Rar) De apoteoză, privitor la apoteoză. [Pron. -te-o-. / < apoteoză].

apoteotic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
APOTEÓTIC, -Ă adj. care constituie o apoteoză; triumfal. (< apote/oză + -otic)

apoteotic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APOTEÓTIC, -Ă, apoteotici, -e, adj. (Rar) De apoteoză, privitor la apoteoză. [Pr.: -te-o-] – Din apote[oză] + suf. -otic.

apoteotic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apoteótic (-te-o-) adj. m., pl. apoteótici; f. apoteótică, pl. apoteótice

apoteotic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APOTEÓTIC, -Ă, apoteotici, -ce, adj. (Rar) De apoteoză, care constituie o apoteoză. [Pr.: -te-o-] — Apote[oză] + suf. -otic (după hipnoză — hipnotic).