apodoză - explicat in DEX

apodoză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APODÓZĂ, apodoze, s. f. Partea a doua a unei perioade condiționale, care conține consecința primei părți. – Din fr. apodose.

apodoză (Dicționar de neologisme, 1986)
APODÓZĂ s.f. (op. protază) Propoziție principală a unei perioade condiționale. [< fr. apodose, cf. lat. , gr. apodosis].

apodoză (Marele dicționar de neologisme, 2000)
APODÓZĂ s. f. propoziție principală regentă a unei subordonate condiționate, așezată după aceasta. (< fr. apodose, gr. apodosis)

apodoză (Dicționaru limbii românești, 1939)
*apodóză f., pl. e (vgr. apó-dosis. V. doză). Gram. Propozițiune principală pusă în urma uneĭ propozițiunĭ secundare condiționale numite apodoză, ca: dacă poțĭ (protază), fă (apodoză).

apodoză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apodóză s. f., g.-d. art. apodózei; pl. apodóze

apodoză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APODÓZĂ, apodoze, s. f. (Lingv.) Partea a doua a unei perioade condiționale, care conține consecința primei părți. — Din fr. apodose.