apoetic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APOÉTIC, -Ă, apoetici, -ce, adj. Care nu este poetic, care nu are valoare poetică. – Din
poetic.apoetic (Dicționar de neologisme, 1986)APOÉTIC, -Ă adj. Lipsit de poezie. [
a- +
poetic].
apoetic (Marele dicționar de neologisme, 2000)APOÉTIC, -Ă adj. lipsit de poezie. (< a- + poetic)
apoetic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)apoétic adj. m.,
pl. apoétici; f. apoétică, pl. apoéticeapoetic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APOÉTIC, -Ă, apoetici, -ce, adj. Care nu este poetic, care nu are valoare poetică. — Din
poetic.