aghios - explicat in DEX

aghios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AGHIÓS, aghioase, s. n. (Înv.) Numele unei cântări liturgice care începe cu cuvintele „aghios, aghios” (sfinte, sfinte). ◊ Expr. A trage (la) aghioase = a) a cânta monoton și tărăgănat; b) a dormi; a sforăi. [Pr.: -ghi-os] – Din ngr. ághios.

aghios (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
aghiós (aghioáse), s. n. – Imn liturgic care începe cu: ἄγιος ὁ θεός. Mgr. ἄγιος „sfânt”. (DAR). – Der. aghiuță, s. m. (diavol), folosit mai frecvent ca nume propriu; este un dim. care există alături de sfîntulețul „diavolul”, expresie eufemistică avînd o nuanță comico-familiară.

aghios (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AGHIÓS, aghioase, s. n. (Înv.) Numele unei cântări liturgice. ◊ Expr. A trage (la) aghioase = a) a cânta monoton și tărăgănat; b) a dormi; a sforăi. [Pr.: -ghi-os] – Ngr. agios.

aghios (Dicționaru limbii românești, 1939)
aghiós n., pl. oase (ngr. ágios, sfânt [!]). Un imn liturgic triumfal la care poporu răspunde cu „sfînt, sfînt, sfînt Domnu Sabaot”. Fam. A trage un aghios orĭ niște aghioase, a dormi adînc, maĭ ales sforăind (V. sfînt). I-a cîntat aghiosu, a adormit, a murit. V. aghiuță.

aghios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aghiós (înv.) (-ghi-os) s. n., pl. aghioáse

aghios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aghios n. imn liturgic cu tripla invocațiune: sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot ! i-a cântat popa aghiosul, a murit, l’au înmormântat: (PANN); a trage aghioase, a cânta din nas după psaltichie, de unde a horcăi în somn: măi, băieți, ia amù trageți la aghioase CR. [Gr. mod. ÁGHIOS, sfânt; v. afierosì].

aghios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AGHIÓS, aghioase, s. n. (Înv.) Numele unei cântări liturgice care începe cu cuvintele „aghios, aghios” (sfinte, sfinte). ◊ Expr. A trage (la) aghioase = a) a cânta monoton și tărăgănat; b) a dormi; a sforăi. [Pr.: -ghi-os] — Din ngr. ághios.