acaparare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACAPARÁRE, acaparări, s. f. Acțiunea de
a acapara. –
V. acapara.acaparare (Dicționar de neologisme, 1986)ACAPARÁRE s.f. Acțiunea de a acapara. [<
acapara].
acaparare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACAPARÁRE, acaparări, s. f. Acțiunea de
a acapara.acaparare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acaparáre s. f.,
g.-d. art. acaparắrii; pl. acaparắriacaparare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACAPARÁRE, acaparări, s. f. Acțiunea de
a acapara. —
V. acapara.