acar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACÁR, acari, s. m. Muncitor feroviar care manipulează dispozitivele de acționare a acelor de macaz și asigură întreținerea acestora; macagiu. –
Ac +
suf. -ar.acar (Dicționarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali, 1987)ACAR conj. (Ban., Criș., Trans. SV) Deși, cu toate că, măcar că; fie, ori.
Pînă iaste vie și tînără, ea-și dă dracului trupul său, acar fată, acar nevastă. C 1692, 510v.
Akar. Sive. Vel. AC, 327.
Akar jest tu kraj fericat. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; cf. VCC, 114.
Etimologie: magh.
akár.
Vezi și
acarcare, acarce.
Cf.
batîr.
acar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACÁR, acari, s. m. Muncitor care manevrează acele la calea ferată. – Din
ac +
suf. -ar.acar (Dicționaru limbii românești, 1939)1)*acár m. (după fr.
aiguilleur, d.
aiguille, ac, macaz). Macagiŭ, acela care îndreaptă trenurile pe linia cuvenită la o ramificațiune.
acar (Dicționaru limbii românești, 1939)2)*acár n., pl.
e (d.
ac). Cutioară de ținut ace. – Și
acáriță și
acárniță, pl.
e.acar (Dicționaru limbii românești, 1939)3)*acár- conj. cu înț. indefinit, numaĭ în compozițiune (ung.
akar, id, d.
akarni, a vrea. Cp. cu
orĭ). Trans. Acar-ce, -cine, -care, -unde ș. a., orĭ-ce, -cine, -care, -unde ș. a. V.
măcar.acar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acár1 (persoană)
s. m.,
pl. acáriacar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acár2 (obiect) (
pop.)
s. n.,
pl. acáreacar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)acar m.
1. fabricant de ace; 2. la drumul de fier (sau
macagiu), cel ce face să treacă un tren depe o linie pe alta;
3. Tr. unealtă de susținut conciul țărancelor. [Lat. AC(U)ARIUS].
acar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACÁR, acari, s. m. Muncitor feroviar care manipulează dispozitivele de acționare a acelor de macaz și asigură întreținerea acestora; macagiu. —
Ac +
suf. -ar.