acaparator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACAPARATÓR, -OÁRE, acaparatori, -oare, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care acaparează. –
Acapara +
suf. -tor.acaparator (Dicționar de neologisme, 1986)ACAPARATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care acaparează. [<
acapara +
-tor].
acaparator (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACAPARATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care acaparează; acaparant. (după fr.
accapareur)
acaparator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACAPARATÓR, -OÁRE, acaparatori, -oare, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care acaparează. – Din
acapara +
suf. -tor.acaparator (Dicționaru limbii românești, 1939)*acaparatór, -oáre adj. Care acaparează.
acaparator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acaparatór adj. m.,
pl. acaparatóri; f. sg. și
pl. acaparatoáreacaparator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)acaparator m. cel ce acaparează.
acaparator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACAPARATÓR, -ÓÁRE, acaparatori, -oare, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care acaparează. —
Acapara +
suf. -tor.