abisal - explicat in DEX

abisal (Marele dicționar de neologisme, 2000)
abisál, -ă adj. 1. referitor la abis. ◊ regiune ~ă = zonă de mare adâncime a fundului mărilor și oceanelor. 2. referitor la subconștient. (< fr. abyssal)

abisal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABISÁL, -Ă, abisali, -e, adj. 1. De abis. ♦ Care se află sau care trăiește la mari adâncimi în mări sau în oceane. Regiune abisală. Animal abisal. 2. Care se referă la subconștient, al subconștientului. – Din fr. abyssal.

abisal (Dicționar de neologisme, 1986)
ABISÁL, -Ă adj. 1. De abis. ◊ Zonă abisală (și s.n.) = regiune de fund a mărilor și a oceanelor, cu adâncimi mai mari de 2000 de metri; animal abisal = animal adaptat vieții în condițiile speciale ale acestei zone. 2. Care se referă la subconștient, al subconștientului. [Cf. fr. abyssal].

abisal (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ABISÁL, -Ă (‹ fr., germ.) adj. 1. Care se află la mari adîncimi în mări și oceane (ex. zonă a.); care trăiește la adîncimi în mări și oceane (ex. animal a.). ♦ Depozite a. = sedimente eupelagice alcătuite din suspensii foarte fine de natură terigenă, din resturi organice, din cenușă vulcanică și praf cosmic care formează pe fundul Oceanului Planetar mîluri calcaroase cu globigerine, mîluri silicoase cu radiolari și diatomee, și argile roșii abisale. ♦ Rocă a. = rocă intrusivă plutonică, consolidată la mari adîncimi ale scoarței terestre din corpuri batolitice, lacolitice etc. Groapă sau fosă a. = formă majoră a reliefului fundului oceanelor, cu aspect de groapă sau șanț, avînd adîncimi ce depășesc 6.000 m, axată pe o ruptură a scoarței terestre. Regiune a. = zonă de mare adîncime a fundului mărilor și oceanelor (76/100 din Oceanul Planetar), situată sub taluzul continental, ce cuprinde platourile și gropile a. 2. Psihologie a. = termen folosit adesea pentru desemnarea curentelor psihanalizei: doctrina lui Sigmund Freud; „psihologia individuală” a lui Alfred Adler; „psihologia analitică” a lui C.G. Jung ș.a. P.a. își propune să studieze straturile cele mai profunde și mai vechi ale personalității, zone ce nu sînt direct accesibile conștiinței. 3. Categorii abisale = categorii ale inconștientului care, în concepția lui L. Blaga, determină stilistic toate creațiile culturale ale umanității.

abisal (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABISÁL, -Ă, abisali, -e, adj. (Livresc) De abis. ◊ Regiune abisală = regiune a fundului mării având adâncimea peste 1000 de metri. Fr. abyssal.

abisal (Dicționaru limbii românești, 1939)
*abisál, -ă adj. (d. abis, fr. abyssal). De abis, din abis: fauna abisală. Ca de abis, foarte adînc: adîncimile abisale ale oceanelor. V. prăpăstios.

abisal
abisál, -ă adj. 1 Care aparține abisului, care se referă la abis. ◊ Fig. Prostie abisală. 2 Care se află sau care trăiește la mari adâncimi în mări sau în oceane. Animal abisal. ◊ Regiune abisală = zonă de mare adâncime a fundului mărilor și oceanelor, situată sub taluzul continental, care se caracterizează prin lipsa curenților și a luminii solare, prin presiune mare și prin specii de animale adaptate la aceste condiții. Depozite abisale = sedimente eupelagice alcătuite din suspensii foarte fine de natură terigenă, din resturi organice, din cenușă vulcanică și praf cosmic, care formează pe fundul oceanului planetar mâluri calcaroase cu globigerine, mâluri silicoase cu radiolari și diatomee, și argile roșii abisale. Fosă abisală = formă majoră a reliefului fundului oceanului, cu aspect de groapă sau de șanț, în general arcuită, ale cărei adâncimi depășesc 6 000 m. Argilă roșie abisală v. argilă. 3 Care se referă la subconștient, care aparține subconștientului. 4 Psihologie abisală = termen generic pentru denumirea curentelor psihanalitice care se ocupă cu studiul straturilor celor mai vechi și mai profunde ale personalității, accentuând rolul fenomenelor psihice, al dorințelor, al tendințelor afective în determinarea psihicului. Doctrina lui S. Freud ține de psihologia abisală. • pl.-i, -e. /<fr., germ. abyssal. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)

abisal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
abisál adj. m., pl. abisáli; f. abisálă, pl. abisále

abisal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABISAL, -Ă, abisali, -e, adj. 1. De abis. ♦ Care se află sau care trăiește la mari adâncimi în mări sau în oceane. Regiune abisală. Animal abisal. 2. Care se referă la subconștient, al subconștientului. — Din fr. abyssal.