abiogeneză - explicat in DEX

abiogeneză (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ABIOGENÉZĂ s.f. Concepție materialist naivă care explică nașterea vieții din materia anorganică. (din fr. abiogenèse)

abiogeneză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABIOGENÉZĂ s. f. Concepție după care originea materiei vii trebuie căutată în materia fără viață. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiogenèse.

abiogeneză (Dicționar de neologisme, 1986)
ABIOGENÉZĂ s.f. Teorie care explică nașterea vieții din materia anorganică. [Pron. -bi-o-. / < fr. abiogenèse, cf. gr. a – fără, bios – viață, logos – studiu].

abiogeneză (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ABIOGENÉZĂ (< fr. {i}) s. f. Producerea materiei vii din materie nevie, anorganică și organică.

abiogeneză
abiogenéză s.f. (biol.) Teorie care susține că viața este originară din materia anorganică și care a condus la concepția generației spontane (sec. 17), existentă și în prezent, cu argumente mai elaborate. • sil. -bi-o-. /<fr. abiogenèse; cf. gr. άβιος <ά- „fără“, βίος „viață“, γένεσις „naștere“. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)

abiogeneză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
abiogenéză (-bi-o-) s. f., g.-d. art. abiogenézei

abiogeneză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABIOGENÉZĂ s. f. Concepție după care originea materiei vii trebuie căutată în materia fără viață. [Pr.: -bi-o-] — Din fr. abiogenèse.