abiogen (Supliment la Dicționarul explicativ al limbii române, 1988 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABIOGÉN, -Ă, abiogeni, -e, adj. (
Biol.; despre medii) Care este lipsit de viață; (despre procese) care are loc, se petrece fără participarea materiei vii. [
Pr.:
-bi-o] – Din
fr. abiogène.abiogen (Marele dicționar de neologisme, 2000)abiogén, -ă adj. în absența materiei vii. (din fr.
abiogène)
abiogen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abiogén (-bi-o-) adj. m., pl.
abiogéni; f.
abiogénă, pl.
abiogéneabiogen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)ABIOGÉN, -Ă, abiogeni, -e, adj. (
Biol.; despre medii) Care este lipsit de viață; (despre procese) care are loc, care se petrece fără participarea materiei vii. [
Pr.:
-bi-o-] – Din
fr. abiogène.abiogen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABIOGÉN, -Ă, abiogeni, -e, adj. (
Biol.; despre medii) Care este lipsit de viață; (despre procese) care are loc, care se petrece fără participarea materiei vii. [
Pr.:
-bi-o-] — Din
fr. abiogène.