ASTIGMATISM ASTIGMATISM, s. n. / astigmatisme, s. m. astigmie, s. f. / astigmatism. [Cjr. a - priv., stigma, â¢atos = punct; -ism} *Ametropie consecutiva unui defect de curbura a corneej sau a cristalinului pe diferite meridiane; In consecinta, lumina nu mai este focalizata Intr-un punct la nivelul retinei, iar imaginile sunt percepute deformat. Tipuri: 1) A. compus, hipermetropic pe un meridian, miopie pe un alt meridian. 2) A. ,,conform re-gulei", In care meridianul eel mai refringent este vertical. 3) A. conic, prin deformare conica a corneei. 4) A. invers, contrar regulei. 5) A. neregulat, prin deformari neregulate ale corneei pe acelasi meridian. 6) A. simplu, In care un ochi este astig-mat, iar celalalt normal, emetrop etc.