ASTENOPIE ASTENOPIE, s. f. / asthenopie, s. f. / asthenopia. [C,r. asthenos =- ford putere, de [a a - priv., sthenos = fortd, pu-ten; ops, opos = vdz, vedere.} Imposibilitatea concentrarii sus-tinute a vederii. Oboseala vizuala. Se deosebesc: 1) A. acomo-dativa, In *hipermetropie, din cauza oboselii prin suprasoli-citarea *acomodatiei. 2) A. musculara, care survine In 'miopie si In unele "nevroze, prin insuficienta muschilor drepti interni, ceea ce conduce frecvent la *diplopie.