Obligatie indivizibila obligatie care, datorita obiectului ei sau conventiei partilor, nu poate fi impartita intre subiectele ei active sau pasive.In cazul obligatiei indivizibile, indiferent de numarul creditorilor sau al debitorilor, fiecare creditor poate cere intreaga prestatie care formeaza obiectul obligatiei, iar fiecare debitor poate fi constrans sa execute intreaga prestatie. De asemenea, plata facuta de oricare dintre codebitorii obligati indivizibil stinge datoria fata de toti ceilalti codebitori.Indivizibilitatea ia nastere in doua moduri, si anume: natura prestatiei care formeaza obiectul obligatiei si vointa partilor. Indivizibilitatea care rezulta din natura prestatiei se numeste naturala. Ex.: obligatia asumata de o persoana de a pune la dispozitia altei persoane un anumit lucru determinat sau obligatia de a se abtine de la o anumita activitate, este o obligatie indivizibila prin natura ei, deoarece trebuie sa fie executata in intregime, chiar daca debitorul ei ar inceta din viata si ar lasa mai multi mostenitori.Art. 1057 C. civ. prevede ca obligatia este indivizibila natural atunci „cand obiectul ei, fara a fi denaturat, nu poate face parti nici materiale, nici intelectuale”.Se observa ca obligatia de „a da”, adica de a constitui sau transfera un drept real, chiar daca poarta asupra unui bun care nu poate fi fractionat din punct de vedere material, nu este indivizibila. Aceasta deoarece o asemenea obligatie este divizibila din punct de vedere intelectual. De aceea, indivizibilitatea naturala se intalneste atunci cand este vorba despre obligatia de „a face”, inclusiv obligatia de predare a lucrului, sau de „a nu face”.Indivizibilitatea este voluntara atunci cand isi are izvorul in vointa partilor. Exista situatii in care prestatia ce formeaza obiectul obligatiei este susceptibila de impartire, dar executarea ei nu poate fi facuta decat in intregime, deoarece partile au convenit astfel prin vointa lor. Manifestarea de vointa prin care se creeaza indivizibilitatea poate sa fie expresa, dar poate fi si tacita, cand rezulta in mod cert din imprejurari.Indivizibilitatea se numeste activa cand este intre creditori, si pasiva cand este intre debitori.Indivizibilitatea activa este, de regula, naturala. Efectul principal al indivizibilitati active este acela ca fiecare dintre creditori poate cere debitorului executarea integrala a prestatiei ce formeaza obiectul obligatiei indivizibile. De asemenea, plata, facuta oricaruia dintre creditori, libereaza pe debitor.Punerea in intarziere sau intreruperea prescriptiei efectuata numai de catre unul din creditori produce efecte fata de toti ceilalti creditori.Dar nici unul dintre creditori nu poate face acte de dispozitie ca: remiterea de datorie, darea in plata, novatia, cu privire la intreaga creanta. Asemenea acte facute numai de catre un creditor indivizibil nu vor fi opozabile celorlalti creditori. Debitorul ramane tinut fata de ei la intreaga obligatie, mai putin partea creditorului care a dispus de ea prin remiterea de datorie, novatie sau printr-un alt asemenea act de dispozitie.Indivizibilitatea pasiva are ca efect principal faptul ca fiecare codebitor poate fi obligat sa execute in intregime prestatia datorata.Debitorul care a fost chemat in judecata introduce in cauza pe ceilalti debitori pentru a fi obligati impreuna la executarea prestatiei datorate.In cazul in care debitorul obligat indivizibil sau mostenitorul sau a platit in totalitate, fara a chema si pe ceilalti codebitori, el are actiune in regres impotriva acestora pentru partea ce le revine din datoria comuna.