Obicei norma de comportament formata in practica vietii sociale, acceptata si respectata unanim, fara a fi impusa prin constrangere. In decursul istoriei, obiceiul incepe sa aiba continut juridic, fie prin transformarea regulilor sale in norme juridice, fie prin simpla recunoastere a obiceiului de catre organele statului, care il impun si ii asigura respectarea. In dreptul nostru, obiceiul nu este, in principiu, izvor de drept.Astfel, codul civil se refera la obicei in legatura cu executarea si interpretarea conventiilor, cu reglementarea servitutilor sau a raporturilor de vecinatate ori a contractelor privind inchirierea locuintelor. Obiceiul constituie inca, in unele state, un important izvor de drept (dreptul anglo-saxon, dreptul statelor africane etc.). De asemenea, obiceiul indeplineste un rol important in dreptul international.