zlătăreasă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZLĂTĂREÁSĂ, zlătărese, s. f. (
Înv.) Soția zlătarului. –
Zlătar +
suf. -easă.zlătăreasă (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)ZLĂTĂREÁSĂ,
zlătărése, s.f. ~ ♦ Femeie care făcea lucrări de zlătar (1).
zlătăreasă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zlătăreásă s. f., g.-d. art.
zlătărései; pl.
zlătărésezlătăreasă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZLĂTĂREÁSĂ, zlătărese, s. f. (
Înv.) Soția zlătarului. ♦ Femeie care făcea lucrări de zlătar
(1). – Din
zlătar +
suf. -easă.zlătăreasă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZLĂTĂREÁSĂ, zlătărese, s. f. (
înv.) Soția zlătarului. —
Zlătar +
suf. -
easă.