zlamac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZLAMÁC, zlamáce, s. n. ~ (din
bg.,
sb. slamak <
sl. slama = paie)
zlamac (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)ZLAMÁC s.m. Amestec din frunze de porumb, strujeni și paie. ◊
Expr. A face (pe cineva)
zlamac = a zdrobi (pe cineva).
zlamac (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZLAMÁC s. m. (
Reg.) Amestec din frunze de porumb, strujeni și paie. ◊
Expr. A face (pe cineva)
zlamac = a zdrobi (pe cineva). –
Comp. pol. złamec.zlamac (Dicționaru limbii românești, 1939)zlamác, V.
slamac.