zizanie - explicat in DEX

zizanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZIZÁNIE, zizanii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare alungite, cu spicul asemănător cu cel al pirului, cultivată ca plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne). [Var.: zâzánie s. f.] – Din ngr. zizánia.

zizanie (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)
ZIZÁNIE², zizánii, s.f. v. zâzanie¹.

zizanie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zizánie / zâzánie² (plantă) (-ni-e) s. f., art. zizánia / zâzánia (-ni-a), g.-d. art. zizániei / zâzániei; pl. zizánii / zâzánii, art. zizániile / zâzániile (-ni-i-)

zizanie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZIZÁNIE, zizanii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu spicul asemănător cu cel al pirului; se cultivă ca plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne). – Ngr. zizania.

zizanie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*zizánie f. (lat. zizánia, fem. sing. și n. pl., d. vgr. zizanion, neghină, cuv. ebr.). Fig. Discordie. – Pop. (chear [!] în Munt.) zî-.

zizanie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zizanie f. 1. Bot. neghină; 2. fig. desbinare. [Gr. mod.].

zizanie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZIZÁNIE, zizanii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare alungite, cu spicul asemănător cu cel al pirului, cultivată ca plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne). [Var.: zâzánie s. f.] — Din ngr. zizánia.