tortă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÓRTĂ s. f. v. tort2.tortă (Dicționar de neologisme, 1986)TÓRTĂ s.f. v.
tort.
tortă (Dicționaru limbii românești, 1939)*tórtă f., pl.
e (germ.
torte, d. lat.
torta, turtă. V.
tort 2). Tort, un fel de pandispan [!].
tortă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tortă f. prăjitură în formă de turtă:
tortă de migdale sau de ciocoladă. [Nemț. TORTE].
tortă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÓRTĂ s. f. v. tort2.